Infectia cu HPV (Human Papilloma Virus)

Que es papiloma en medicina

Dan L. ClinicilorCluj ddumitrascu umfcluj. Aceast articol încearcă să sumarizeze literatura actuală despre epidemiologia, fiziopatologia, diagnosticul şi tratamentul acestor leziuni. Cu toate că descoperirile din domeniile cercetării moleculare şi farmacologice au reuşit să trateze numeroase maladii, eficienţa tratamentelor existente până în prezent pentru condiloamele acuminate este suboptimală.

  1. Au fost prezenți atât lectori români, cât și străini, iar subiectele abordate au acoperit întreaga problematică din jurul virusului HPV, de la prevenție până la tratament, precum și probleme de endometrioză, adenomioză și infertilitate.
  2. Colorectal cancer 8q24
  3. HPV (Hyman Papilloma Virus): ce este, transmitere, testare, tratament Regina Maria
  4. Papilomavirusul uman prescurtat HPV dupa denumirea lui din limba engleza "human papillomavirus" este o infectie virala care se transmite intre oameni prin contactul piele pe piele.

Sunt necesare terapii noi, bazate pe vaccinuri pentru prevenţia que es papiloma en medicina virale, care să reducă incidenţa acestei boli. Cuvinte cheie: condilom acuminat, diagnostic. Abstract The condyloma acuminata, external anogenital lesions, represent a significant health problem, mainly in young patients.

Tot ce trebuie sa stii despre HPV: Simptome & Tratament

This review summarizes the current knowledge on epidemiology, pathology, diagnosis and therapy of this condition. Recent progress in this field lead to therapeutical successes but the efficiency of the therapy of condyloma acuminata is far from being satisfactory. Antiviral vaccination represent a hope in their management. Keywords: condyloma acuminata, diagnosis. Introducere Condiloamele acuminate, anale sau genitale, sunt o condiţie patologică deseori neglijată atât de pacient cât şi de medic.

Abonează-te la Viața Medicală

Que es papiloma en medicina virală a leziunilor genitale a fost recunoscută pentru prima dată în de Ciuffo. Descoperirile din domeniul biologiei moleculare au făcut posibilă identificarea virusului papiloma uman HPVcare s-a dovedit a fi responsabil de apariţia condilomatozei anogenitale. În aniizur Hansen a expus ideea că virusul papiloma uman ar fi important în etiologia neoplasmelor tractului genital, iar în s-a caracterizat ADN-ul primei leziuni genitale.

Astăzi se cunosc peste de subtipuri distincte de HPV. Atât la femei cât şi la bărbaţi, cancerele tractului ano-genital dar şi leziunile precursoare tumorale sunt legate strâns de infecţii cu papilomavirusul uman transmis pe cale sexuală Giuliano et al.

Leziunile ano-genitale sunt leziuni benigne cauzate de tulpinile ne-oncogene ale papilomavirusului uman.

Vă recomandăm urmatoarele stiri din aceeasi categorie

Uneori, astfel de leziuni pot să fie depistate şi pe colul uterin, peretele vaginal sau în canalul anal Bushby şi Chauhan, 2. În Franţa, condilomatoza genitală şi anală este una dintre cele mai frecvent întâlnite boli cu transmitere sexuală. Studiile recente raportează că 6,2 milioane de noi infecţii cu HPV apar în fiecare an 5. Pe parcursul anului s-au diagnosticat Fiziopatologie Papilomavirusurile umane sunt un grup de virusuri AND care fac parte din familia Papovaviridae.

Există mai mult de de tipuri de virusuri papiloma umane dintre care peste 30 au fost descrise ca infectând zona genitală Centers for Disease Control and Prevention, 6. Genele E codifică proteine importante în funcţiile reglatorii, iar genele L includ proteine care compun capsida virusului. Genele E6 şi E7 codifică oncoproteine; origine du papillomavirus produsă de E6 inactivează gena supresoare tumorală p53, iar oncoproteina produsă de E7 inactivează pRB retinoblastoma.

Acest grup de virusuri poate afecta: laringele, pielea, mucoasele, esofagul şi tractul anogenital. HPV infectează membrana bazală a celulelor epiteliale, unde se poate găsi pentru aproximativ trei luni în stare latentă 7.

Revista Societatii de Medicina Interna

Virusul se divide în celulele epiteliale, producând leziuni clinice cunoscute sub numele de leziuni genitale. Infecţia HPV a tractului genital a fost asociată cu un risc scăzut sau crescut, în funcţie de genotipul viral care determină leziunile benigne sau maligne. Papilomavirusurile umane sunt principalul factor responsabil de cancerul de col uterin şi de anus 4. Acest virus a fost asociat cu toate subtipurile histologice majore de carcinom anal bazaloid, cloacogenic, tranziţional etc.

Figura 2. Aceste leziuni cresc progresiv în dimensiuni diametrul variază între mm şi que es papiloma en medicina între leziuni pedunculatedevenind conopidiforme, vegetante. Leziunile tind să apară în ariile supuse la fricţiune.

que es papiloma en medicina

Perioada de incubaţie variază între luni şi luni sau mai mult. Leziunile condilomatoase pot produce sângerare, senzaţie de arsură, fisuri, dispareunie, cauzând anxietate, sentimente de vinovăţie, teamă produsă de riscul cancerigen. Condiloamele acuminate se pot localiza şi perianal, cu predominanţă la homosexuali. HPV se poate asocia cu leziuni extragenitale premaligne, de exemplu boala Bowen, condilomatoza gigantă Buschke-Lowenstein care reprezintă o formă agresivă de condilomatoză ce simulează un epiteliom invaziv şi distructiv 9.

De obicei, tumora este histologic benignă şi nu metastazează. Factori favorizanţi şi de risc Infecţia HPV genitală este în primul rând transmisă prin contact sexual, activitatea sexuală rămânând factor predictor al infecţiei. Dezvoltarea condiloamelor este favorizată de sarcină şi deficitele imunitare, raporturile sexuale anale condilomatoza perianală este mai frecvent întâlnită la homosexualiantecedente de boli cu transmitere sexuală sifilis, HIVfumat 4.

Acest virus este capabil să inducă o deficienţă imună locală, manifestată prin depleţia limfocitelor intraepiteliale, celulelor Langerhans şi a celulelor pozitive pentru CD4 concomitent cu scăderea producţiei de citokine La subiecţii HIV pozitivi, procentul infecţiei cu HPV este mult crescut faţă de subiecţii imunocompetenţi; femeile HIV pozitive prezintă o frecvenţă de 16 ori mai mare de dezvoltare a leziunilor condilomatoase perianale sau vulvo-vaginale comparativ cu femeile HIV negative.

Prezenţa que es papiloma en medicina anale sau a infecţiei Que es papiloma en medicina sunt doi factori de risc independenţi pentru existenţa displaziei la subiecţii homosexuali sau bisexuali 4.

papillomavirus vaccin garcon parasitosis helmintica

Peste 20 de tipuri HPV au cale de transmitere sexuală 3. Tipurile HPV oncogenice pot cauza leziuni maculopapuloase simptomatice, dar tind să cauzeze leziuni epiteliale asimptomatice 3. Tipurile 16 HPV şi 18 HPV afectează predominant cervixul, sunt oxiuri verme şi nu determină leziuni exofitice condilomatoase, ci leziuni scoamoase şi anume, neoplazia intraepitelială cervicală şi cancerul cervical 2.

Diagnosticul diferenţial Se include candidoza genitală şi herpesul genital. Diagnosticul diferenţial între condilomatoza genitală gigantă şi carcinomul cu celule scuamoase necesită multiple biopsii şi excizie cu margini de siguranţă, iar extinderea leziunii este urmărită prin evaluări histopatologice periodice 3.

În cazul reacţiei pozitive, se formează o reţea albicioasă. Rezultate fals negative apar mai frecvent în caz de atrofie genitală, iar rezultate fals pozitive în caz de lichen scleros, psoriazis, vulvovaginită, eczemă, herpes que es papiloma en medicina 3.

Biopsia este necesară pentru leziunile que es papiloma en medicina nou apărute, recomandată pentru diagnosticul pozitiv şi diagnosticul diferenţial în leziunile maculopapuloase, leziunile mari, rezistente la tratament, ca procedură medico-legală la copii. Biopsia evidenţiază celule cu aspect koilocitar. Tipizare virală cu tehnica PCR. Tratament Metodele curente în tratamentul leziunilor HPV includ: crioterapia, stimularea imună cu imiquimod, tratamentul cu dinitroclorbenzen, laser-terapia Woodhall et al.

Avantajul constă în aplicarea la domiciliu de pacient.

sarcoma cancer raro

Printre dezavantaje se numără: este contraindicată în sarcină, modifică aspectul histopatologic făcând dificilă depistarea evoluţiei spre displazie. Este recomandată la bărbaţii cu condiloame acuminate genitale, perianale.

La femei, riscul de absorbţie sistemică este mai mare în condiloamele mucoasei. Electrocoagularea cu bisturiul electric se practică sub anestezie locală în funcţie de importanţa leziunilor şi de localizarea acestora.

Terapia imunomodulatoare - interferonul - rolul interferonului asupra que es papiloma en medicina HPV este controversat, totuşi este folosit ca adjuvant în cazurile rezistente la terapie 14, Se pot administra: doză scăzută de IFN-α sau IFN-β recombinat que es papiloma en medicina subcutanat 1,5 milioane unităţi în 3 cicluri, constând în zile de terapie cu interval liber între cicluri de 4 săptămâni, sau doză crescută de IFN-β recombinat injectat subcutan 4 milioane de unităţi de 3 ori pe săptămână, timp de 6 săptămâni 3.

Se aplică de 3 ori pe săptămână, maxim 6 săptămâni Avantajul acestuia este că se poate administra la domiciliu de pacient, stimulează local imunitatea celulară antivirală, are acţiune locală, însă fără que es papiloma en medicina asupra leziunilor endoanale când este aplicat la acest nivel. Crioterapia cu azot lichid - aplicată o dată la 2 săptămâni- se poate aplica şi la gravide şi pe leziunile de neoplazie intralezională cervicală cu grad redus.

Cauzează necroză epidermală. Subiectul trebuie informat asupra riscului pe care îl implică terapia: senzaţia de durere locală, intoleranţă cutanată, cicatricile. Răspunsul la tratament constă în dispariţia leziunilor condilomatoase şi diminuarea încărcării virale.

Autentificare

Lipsa unei terapii standard subliniază dificultatea de terapie a condiloamelor acuminate. Concluzii În concluzie, HPV este cea mai comună infecţie cu transmitere sexuală şi a avut un impact mediatic intens în ultimele luni.

Este necesară implementarea de programe de screening populaţional pentru prevenţie, de cercetare amănunţită a metodelor de tratament pentru leziunile asociate cu infecţii HPV cât şi a riscurilor în cazul administrării diferitelor tipuri de vaccinuri.

Bibliografie: 1. A postal survey.